De ceva  vreme simt nevoia sa-mi fac ordine in viata. Poate ca si primavara asta este de vina, dar simt ca trebuie sa renunt la comoditatea de orice fel. A nu, sper ca nu credeti cumva ca stau doar pe canapea toata ziua si ma gandesc la nemurirea sufletului. Chiar deloc. Nu este genul meu si este clar ca, daca fac asta, sunt siguuur bolnava rau de tot.

Ma trezesc destul de devreme, am un oarecare ritual al meu de dimineata peste care nu trec decat in cazuri exceptionale, alerg cu fetele in toate partile, alerg prin casa, alerg pe strada, ce mai… viata mea toata este pe fuga si mereu sunt cu sufletul la gura.  Eu sunt persoana care nu intarzie, ba chiar ajung mai devreme si astept pe la usi ca sa nu deranjez. Incerc  sa respect regulile elementare de bun simt si-mi place sa ma port exact asa cum mi-ar placea sa se poarte oamenii cu mine, dar nu aici doream sa ajung.

Ideea este ca trebuie sa-mi ordonez prioritatile pentru a-mi face timp sa traiesc putin si pentru mine si pasiunile mele. Vreau sa ma regasesc pentru a-mi regasi linistea, pentru a visa frumos in fiecare noapte si a ma trezi cu zambetul pe buze. Grijile mele vis-a-vis de fete, de siguranta si cresterea lor ma fac sa fiu o mama exagerata care traieste doar pentru copiii ei. Si sunt sigura ca, daca eu sunt vesela si fericita, neimpovarata de griji ca pana acum, fetele mele vor fi mai vesele si mai fericite ca oricand. Tristetea si lacrimile unei mame intuneca o zi frumoasa, iar eu vreau sa fiu Eu, Ingrid cea dintotdeauna, vesela si optimista de dimineata pana seara. Dumnezeu sa ma ajute si sa ne ajute tot mereu!

Reclame