In cautarea unei raze de soare, pentru ca soarele a intarziat astazi la intalnirea cu noi, m-am decis sa-mi creez propriul astru chiar la mine-n casa. Era pacat sa renunt asa de usor la o zi minunata din viata mea, asa ca … mi-am inceput ritualul: am deschis fereastra si am respirat aerul diminetii, mi-am privit florile, le-am salutat vorbindu-le ca unor copii dragi,  l-am salutat pe Max si pe Gusite, apoi m-am indreptat spre refugiul meu, baia, pentru cea mai placuta si reconfortanta baie din zi. Baia este locul unde-mi incarc bateriile, locul unde alung gandurile rele improspatandu-ma cu energia curata si buna a apei. Parca tot ce-i rau si urat pleaca odata cu apa care se scurge incet, eu ramanand frumoasa si curata la trup, suflet si-n ganduri, ca un copil. Ii multumesc apoi lui Dumnezeu pentru frumoasa zi de azi, pentru familia mea, pentru sanatate, ii multumesc pentru tot, fara graba si cu emotie in glas, pentru ca sunt recunoscatoare pentru tot ce mi-a daruit. Daca la inceput multumesc pentru minunatele mele fetite si pentru sotul meu iubit, mai apoi imi acord  intreaga-mi atentie.  Multumesc pentru „mainile, degetele si palmele mele perfect sanatoase si frumoase,  pentru ochii mei sanatosi si frumosi si minunatul meu simt al vazului” si tot asa…  Poate suna putin cam ciudat sau pare un fel de ritual caraghios, dar nu este deloc asa. Sunt fericita pentru fiecare zi petrecuta cu mine, sunt incantata de mine si de viata mea, am invatat sa ma iubesc asa cum sunt si sunt incantata ca am reusit sa ma cunosc si sa ma plac. In copilarie nu ma placeam foarte tare, iar mama-mi spunea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru cum sunt spunandu-mi apoi:” nu-i cere lui Dumnezeu osanda”. Wow! Ca in filmele vechi, poate chiar alb-negru, hi hi. Dar mamele au intotdeauna dreptate, nu-i asa? 

Ca de obicei, ritualul meu a functionat! Nu sunt sigura, dar cred ca despre un ritual asemanator mi-a scris si prietena mea din copilarie. Daca gresesc, asta e, dar trebuie sa va spun ca ea mi-a trimis nenumarate link-uri care m-au ajutat enorm. E drept ca n-am invatat inca sa meditez cu adevarat, desi ma asez confortabil in cel mai linistit loc din casa, care este mereu altul  in functie de starea mea, apoi incep sa ma gandesc la ceva frumos, mai precis sa vizualizez un loc incantator din amintirile mele si sa ma relaxez. Cam greu cu relaxarea asta! Nici cand sunt singura nu-mi reuseste mereu, dar macar ma linistesc, apoi spun o rugaciune pentru ca  nu reusesc mereu „sa zburd” pe pajistea din mintea mea. Ma bucur ca  ma simt bine si pot sa incep ziua cu ganduri frumoase si o stare extraordinara.

Pentru mine ritualul de dimineata este important, la fel ca si zambetul celor pe care-i iubesc sau cuvintele pornite din suflet ale prietenilor dragi. Tot ce incepe frumos de dimineata ramane asa pana seara, iar aventura fiecarei zile ma face sa ma simt importanta. 

Reclame