Astazi ma simt bine. Stiti de ce? „Dupa lupte seculare, care-au durat cateva saptamani”, prietena care ma ajuta la curatenie si care s-a speriat de fiicele mele, talentate la intors casa pe dos, s-a indurat de mine si a venit sa ma ajute. Doamne, greu a fost fara ea! Aproape ca am intrat in depresie :). Uite asa incep sa apreciez, la adevarata-i valoare, munca fizica. Nu ca n-as fi  apreciat-o pana acum, dar parca niciodata asa de mult ca azi, cand „povara” unei gospodarii ma apasa. Oameni buni, nu m-am nascut vreo gospodina si nici macar nu am vreun talent in domeniu. Pur si simplu vreau sa stau in curatenie, dar pentru asta trebuie sa aloc prea mult timp, iar ziua… ziua este atat de scurta pentru a face cate trebuie sa fac. Nu va spun asta pentru ca sunt o plangacioasa si incerc sa va storc vreo lacrima. Departe de mine acest gand. Pur si simplu vreau sa sarbatoresc impreuna cu voi libertatea mea. Libertatea de a scrie, de a savura un ceai, de a sta… na! De a face ceva si pentru mine si asta intr-o casa care straluceste de curatenie. Ei bine, nu e chiar ca un soare, dar miroase bine si e ceva mai organizata. Nu ma impiedic de papusi, pantofi si haine, lucruri pe care fetitele mele le imprastie peste tot. E clar ca fericirea asta nu dureaza mult, dar macar pana maine si tot e ok. Se poate sa ma-nsel si sa vad cum minunea mea mica, care acum se joaca cu Max prin curte, poate cu furtunul, ca tot e foarte cald afara si Max n-a fost tuns si sufera de caldura, sa vina plina de noroi si sa murdareasca tot. Atunci sa vedeti distractie! Deocamdata aud rasete de copil fericit si schelalaielile unui caine calcat pe coada, cred. Pe Gusite nu le aud. Cred ca s-au ascuns de soare in casuta lor. Pe ele le apuca sporovaila dimineata, devreme, sau pe la pranz. Apoi cand ajunge careva din famile acasa. Sunt un fel de caine-gaina-sonerie care ne anunta. Nici nu mai avem nevoie de interfon. 

Desi e canicula… ma simt perfect! Casa noastra-i curata, rufele asijderea, copiii sunt cuminti, iar mama lor e cocotata in varf de pat, asta dupa ce termina de scris, si citeste. Doamne, ce zi minunata! Nici nu inteleg cum unii se plang asaaaa… aiurea, ca n-au timp de nici unele. 🙂 🙂 🙂

Reclame