Nu stiu altii cum sunt, dar eu… desi-s nascuta-n miez de vara… sufar cumplit din cauza caldurii care a cam depasit gradul de suportabilitate. Al meu, cel putin..  Noptile stau cu ochii-n tavan ascultand respiratia micutei mele. Si pe ea o deranjeaza caldura, dar doarme mai departe linistita . Ma uit la ceas si vad cum minutele trec cu o viteza ametitoare, iar eu sunt mai treaza ca ziua. Parca acum am chef sa fac orice, numai sa dorm nu. Dar cum sa fac asta fara sa trezesc toata casa? Ma bucur ca biroul e gol si profit ca sa ma aciuez acolo, deschid larg fereastra si ascult cum se cearta pasarelele. Si ele sunt mai in verva la ora asta.  Este aproape ora cinci. Cei de pe strada mea dorm dusi. Max si Gusitele dorm bucurandu-se parca de racoarea pe care au asteptat-o atat. Mi s-a facut frig si-mi place. Ma simt bine la ora asta, desi nu-s vreo matinala, iar aseara am adormit destul de tarziu bucurandu-ma de libertate. Fetele au intrat in vacanta. Asta inseamna ca nu mai sunt nevoita sa respect ora de somn din fiecare seara si sa urmaresc ceasul speriata la gandul ca fetele mele nu dorm indeajuns. De acum pot lenevi diminetile-n pat cu o carte-n mana sau pot sa ma furisez in birou, ca acum, si sa ascult pasarelele. Gusitele nu s-au trezit, curios, desi eu se pare ca m-am trezit odata cu gainile, dar alea din sat :). La oras pana si gainile s-au prostit. De’ copiaza si ele programul nostru. In timpul saptamanii ma trezesc ele, dar acum dorm? E sambata, fetelor! Va alintati? Sau daca-s eu treaza, voi boieriti? Curios e ca Max nu m-a intampinat la fereastra. Micutul nostru blanos profita de racoarea diminetii si de cantecul pasarelelor. Parc-am fi in mijlocul padurii, asa frumos se aude. Oricum, prezenta mea parca le-a pus in garda. Ciripesc mai incet. 

E sambata si nu se aude nici o masina. Doar un biciclist a trecut pe strada. Altul ca mine, fericit ca soarele n-a pus inca stapanire pe oras. Lumea a fugit la mare sau la munte ca sa scape de canicula. Ieri, sotul meu ma imbia cu un drum la mare, dar n-a fost sa fie. Fiica cea mare merge azi la ziua bunului ei prieten Vlad, iar noi trebuie sa ne descurcam cum putem cu caldura. Un nou week-end in compania aerului conditionat, prietenul nostru de nadejde pe timp de vara. Inca nu stiu ce facem azi si-mi place ca nu mi-am facut nici un program. Libertatea e dulce! Inca o simt asa… doar e prima zi. Desi dulceata ei mi-a fost putin umbrita de ganduri in toiul noptii. Dar cred ca somnul asta fractionat este de vina. E greu fara somnul de frumusete si numai gandul la cearcanele pe care le voi vedea in oglinda, ma indispune putin. Dar acum n-am chef sa ma privesc. Un caine din vecini latra isteric. Ciudat pentru aceasta ora. Mi-o fi auzit gandurile si ma cearta? Gata, stiu, e dimineata, incepe o noua zi pe care trebuie s-o intampin cu ganduri frumoase si zambet pe buze si-n suflet. Ei, da. Asta era! A tacut. Pare-se ca gandurile ii deranjeaza si pe prietenii nostri blanosi, la fel ca o vorba rea.

E ora sase „trecute fix” :). Poate c-ar trebui sa plec la culcare ca sa arat bine pe la pranz cand domnisoara noastra pleaca la party. Dar somnul a fugit. Ma simt foarte bine dupa atat amar de vreme. Aerul de dimineata e perfect. Daca as avea cu cine sa ies la plimbare, as face-o. Nu-mi place sa merg singura pe strazile goale, doar duminica in drum spre biserica si asta se intampla rar, din pacate. Poate ca maine n-ar fi rau sa-mi iau grijile  si sa le las acolo, ca sa ma-ntorc acasa mai usoara, fara povara. Dar pana maine, este ziua care-n incepe acum si care e minunata. Asa o simt.

O zi minunata si voua, va doresc din suflet!

Reclame