Sa nu va mire ca nu ma opresc din scris. Incepusem sa prind radacini, asa ca mi-am spus ca e cazul sa ma distrez putin. Oricum vreau sa spun si sa scriu atatea lucruri, incat se poate sa le amestec, dar pana la urma nimeresc eu drumul bun.. Voi trece la un subiect delicat, „meseria” de mama. Eu n-o consider meserie, ca doar nu suntem mame sociale, alea mai primesc si bani pe deasupra bucuriei de a avea copii in jur, ci dar de la Dumnezeu. Nimeni nu ne inhama la jug, ca la sfarsit de zi sa ne dea ceva nutret pentru lapte si cateva paie pentru somn. Suntem mame pentru ca vrem. Meserie, nu? Adica-i fain, oameni buni, dar nu-i bratara de aur, ci diamant pe care-l slefuim zi de zi, clipa de clipa, uneori si noaptea-n somn, si nu ne lasam pana nu avem diamantul cel mai frumos si stralucitor. Dar nu ma transform in bijutier, ci raman mama. Nu-mi place sa folosesc acest cuvant care-n DEX apare cam asa: Profesie sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui ce le poseda sa execute anumite operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii. Ei bine, n-am urmat cursuri de mamica, desi acum fiecare isi deschide cate o scoala, chiar si pentru mame, unde se-nvata cate-n luna si in stele, numai bani sa iasa. Mama mea n-a fost la scoala de mame, doar la Universitate, unde a invatat cum sa fie un bun profesor. Bunica si strabunica, la fel, au fost mame invatand asta din mers si de nevoie. E drept ca nu toti reusim sa fim parinti buni, dar citim, ne informam, intrebam in dreapta si-n stanga, apoi ne ajuta instinctul, care pe mame nu le prea insala. M-am nascut cu el, il am de la mama, bunica si strabunica si de la stra-stra-stra-strabunica, cum si ele il aveau de la inaintasele lor. 

Puteti sustine contrariul, dar chiar vi se pare a fi o meserie? Poate un dar de la Dumnezeu, cum am spus, o minune pe care Dumnezeu ne-o trimite pentru a ne completa frumos viata. Uneori e simplu si frumos, alteori este mai dificil, dar cu bune si rele viata noastra se transforma. Nimeni pe lumea asta nu mi-a oferit atata iubire, exceptandu-l pe Dumnezeu, cat mi-a oferit maternitatea. E drept ca la pachet cu asta au si sosit si altele mai putin frumoase, dar astea se uita si a doua zi in zori sunt recunoscatoare pentru fetele mele. Lumea o considera meserie pentru ca multe mame renunta la serviciu in favoarea copiilor si se dedica trup si suflet lor. Dar asta-i alta treaba. Fiecare alege ce vrea sa faca in viata asta. Am venit aici ca sa ne-mplinim menirea, iar uneori chiar maternitatea e menirea noastra pe aceasta lume. Prestam servicii diverse pentru copii, dar asta nu ne transforma in prestatori de servicii, ci doar in mame grijulii si dragastoase, care la nevoie stiu sa se transforme…

Voi ce credeti? Mi-ar placea sa stiu :)… Pana atunci, va spun ca zi de zi ma ridic deasupra gandurilor negative si a actiunilor fara importanta pentru mine si familia mea. Incerc sa fiu o mama buna, cred ca si reusesc, fara a transforma asta intr-o meserie :).

060

Deasupra grijilor 🙂 Fotografie realizata de fiica cea mare.

Reclame