Doamne, a trecut iar timpul prea repede ca sa mai pot scrie cate ceva pe blog, desi in mintea-mi neobosita am scris tot mereu. Pacat ca nu pot transmite telepatic PC-ului gandurile mele, mare pacat! Va distrati si va stresati alaturi de mine zi de zi, tinandu-mi companie si sustinandu-ma cu ceva vorbe de incurajare..? 

A inceput scoala, prima zi fiind ceva mai stresanta decat de obicei. De data asta am doua scolarite in „ograda-mi”, din care una este in grupa pregatitoare si, Doamne, nu este chiar asa usor. Foarte multi copii, mult mai multi parinti si bunici si o curte extrem de mica pentru marea asta de oameni emotionati, unii pana la lacrimi. Foarte multe flori, care mai de care mai frumoase si mai pretentios ambalate, plus floricelele noastre imbracate pretios, ca pentru prima zi. Despre ziua asta nu stiu ce sa mai spun, sincer. N-am facut nici o fotografie pentru ca n-am avut cu ce, apoi era prea mare aglomeratie, iar in clasa, nici macar n-am incaput pentru ca e prea mica. 34 de copilasi frumosi si zburdalnici au intrat intr-o clasa-cutiuta. Usa s-a inchis, iar parintii au plecat repede in curte dupa o „gura” de aer, desi cu inima-ndoita ca „puii” au ramas in „cutiuta”.

Zilele au trecut, dar copilul meu inca-mi spune sa vin mai repede s-o iau de la scoala sau mai bine sa n-o mai duc „azi”. Probabil asa-mi va spune inca vreo cateva saptamani de acum inainte. Ma rog la Dumnezeu sa-si faca prieteni si s-o placa pe doamna invatatoare, care-mi place. Really. Am fost si la sedinta, i-am vazut pe parinti si totu-mi pare ok. Ce sa mai spun.. cu Dumnezeu inainte! Atat. 

Reclame