Cred ca as vrea sa incep cu:”Oameni buni, traiti-va viata! Nu mai urmariti vietile altora!”.

A trai a capatat un alt sens in ziua de azi pentru foarte multi oameni. Exceptand timpul petrecut la serviciu, desi nici acolo nu scapa mereu de belea, omul nostru s-a transformat intr-un urmaritor, un vanator de subiecte tabloid, un telespectator care stie exact ce fac si cum traiesc altii, mai precis oamenii cunoscuti ai momentului (vezi vedete, persoanele publice, VIP-uri de mahala au ba). Viata omului de rand e o continua fuga dupa stiri si subiecte de „real interes”, dupa telenovele straine sau autohtone, unde se imagineaza a stationa macar un pic. Fiecare tanara e o Violeta sau Luna, desi sunt sigura ca aici gresesc flagrant :), o Hurem indragostita de cel mai frumos Suleyman de pe pamant care, ghinion, sta in Titan, maybe. Rareori, omuletul sau omuleata noastra se straduieste ca la sfarsit de saptamana sa intre in pielea personajelor iubite, dar vai! Nu se poate decat pentru scurt timp, pana incepe serialul urmator sau emisiunea preferata. Si atunci, cand sa mai traiesti daca vrei sa urmaresti? Si de ce aceasta urmarire? Pentru ca totul pare mai frumos la televizor, in reviste, pe facebook ori pe Instagram? Toata lumea rade, canta si danseaza, exceptand emisiunile in care se discuta, doar, despre „problemele arzatoare ale societatii”. Nu stiu sa va spun mare lucru despre nici unele pentru ca nu le urmaresc. De fapt, imi clatesc ochii si desfund urechile la stirile orei 19.00, doar la stirile care nu ma-ngheata sau nu-mi dau cosmaruri, apoi daca am ceva timp urmaresc un documentar, niciodata cap-coada pentru ca .. nu e timp, poate o emisiune de travel, una de cooking si cam atat. In ultima vreme, totusi, am cam vazut o data la doua sau trei zile o emisiune de stil pentru ca simt ca am nevoie 🙂 . Regret ca n-am invatat mare lucru, dar cred ca nu trebuie sa-mi bat capul foarte tare. Stilul meu este al meu si cu asta basta. Arat incantator mereu :), mai ales atunci cand merg pe strada cu sosonei albastri din plastic peste pantofi, asta cand plec de la scoala de pictura a fiica-mii, unde se pastreaza curatenia si… restul il stiti. Ma simt admirata, privita insistent si-mi indrept privirea catre urmaritor care zambeste ironic sau stramb privindu-ma. Noroc ca merg putin, doar pana la masina, altfel as fi o „piesa” pe strazile capitalei. Sau cand imi suflec pantalonii ca sa nu ma incomodeze la condus, cobor din masina si ma plimb ca o diva pana undeva si..  dupa minute bune de defilat ca la inundatii, ma privesc si rosesc, apoi incerc sa-ndrept greseala. Ei bine, nu asta-i important. Important este, cred eu, sa-ti traiesti viata cu bune si rele, doar sunt ale tale, si sa nu tanjesti dupa a altora. Important este sa fii fericit, iar fericirea nu e pe „sticla”. Creste fundul de la statul pe canapea :), dar cred ca stiti asta, asa ca hai mai bine la o plimbare cu bicicleta, ca tot a venit soarele sau la o plimbare prin parc, ca mersul pe jos face piciorul frumos, aerul ne limpezeste mintea si ne linisteste sufletul. Asa putem sa ne concentram la viata noastra si la cum s-o traim mai bine si mai frumos. 

 

Reclame