Am inceput sa le dau crezare celor ce spun ca ziua s-a scurtat. Abia daca ne trezim, facem treburile noastre de robotei educati si bine instruiti, ca iar s-a facut noapte. Cand sa mai scrii, cand sa mai citesti ori sa te intalnesti cu prietenii? Chiar are ziua 24 de ore? Pai in 24 de ore am avea timp de toate, normal. Doar ca ziua mea sigur este mai scurta si, pe cuvant, nici nu dorm prea mult. Unde mai puneti ca ma si trezesc in miez de noapte, imi invelesc fetele, ori simt nevoia sa admir luna. Ca tot a fost mai aproape de Pamant, iar eu sunt persoana a carei existente este guvernata de acest incantator satelit. Nu c-as fi simtit mare lucru la apropierea ei, dar pare-se ca zilele cu luna plina imi dau energie. Poate de asta nici nu dorm destul. De la prea multa energie, de la ideile si gandurile care-mi navalesc in minte si se cer scrise. Dar cum e noapte, stau cuminte, invelita pana-n gat si astept sa adorm. Pacat. Dimineata.. zburat-au toate gandurile, povestile, tot, Dumnezeu stie unde. Poate ca la altcineva care nu se da-n laturi, se ridica din pat in toiul noptii si scrie tot ce primeste fara sa faca nazuri. Mda. De asta nu v-am scrie de atat timp. Povestile mele zburat-au dimineata catre alta persoana care le merita mai mult decat le merit eu. 🙂 🙂 🙂

Reclame