Iarna grea cu omat putin si ger cat incape.. cam asa as caracteriza in cateva cuvinte anotimpul in care ne aflam. Inca nu mi-am facut omul de zapada, oala far’ de toarta ramanand pentru apa lui Max, pentru ca e ger si in curte e stapana gheata. Cand se incalzeste in cate-o zi, turturii se topesc peste zapada transformand-o intr-o platosa care imbratiseaza mica gradina cu brutalitate. Patinam fara voie pe alee, desi o curatam aproape zilnic. Azi este din nou foarte frig. La minus 12 grade, animalutele nostre sunt amortite. Gushi se misca in reluare, iar Max alearga prin curte ca sa se dezmorteasca. Azi-noapte am lasat cusca gainii fara portita, asa ca dis-de-dimineata am luat-o pe Gushi intr-o cutie si-am adus-o in bucatarie la dezghetat. Pe „drum”, Max alerga in jurul nostru incercand sa ajunga la ea, ca mai tarziu sa sara cu labele pe mine dorind parca sa ma puna la pamant pentru a sta la taclale cu vecina lui, Gaina. N-a reusit sa ma doboare, eu trecand semeata cu cutia prin curte, pana-n usa. Pe m’nealui l-am lasat in curte ca sa nu inceapa vreo hora si, impreuna cu fiica-mea cea mare, am incercat sa dezmortim pasaruica. Slava Domnului! Gushi e bine, doar ca-i nitel nedumerita ca am primit-o in casa. Asa ca.. sa vezi conversatie spumoasa far’de cafea, condimentata cu ceva cascade de ras. Dupa ce i-am aranjat custile, ca Gushi e proprietara a doua custi, am adus-o oarecum incalzita la loc. Parea intremata si fericita c-a scapat. Eu cred ca Gushi se considera a fi un caine dintr-o rasa mai speciala, unul care face oua. Se poarta de multe ori exact ca Max, iar trilurile ei de peste zi sunt latraturile elegante ale unui caine decent si protector cu familia sa, adica cu noi. Cand unul din noi revine acasa, Gushi si Max anunta, se agita, dau de veste. Asa ca, DA. Gushi este si ea caine, dar unul deosebit, care de la atata dragoste pentru noi ne daruieste zilnic cate un ou. Daca ar sta closca, sigur puii ei ar iesi din ou latrand :). 

img_3242 img_3265

Reclame