Se spune ca din 12 martie e bine sa nu pierdem momentul acela pe care-l asteptam dintotdeauna: acela in care energia din jur ne ajuta si ne da ghes sa echilibram voia creierului cu cea a inimii pentru a avea in fata drumul pe care sa apucam fara retiniri, cu incredere, bucurie si multa iubire. Cu traista plina de roadele muncii noastre incepute din toamna trecuta, pentru mine momentul inceperii noului an scolar  🙂 , si cu o mare incredere, putem face alegeri cu usurinta, renuntand la ce nu ne foloseste si ne trage in jos pentru a fi liberi sa facem tot ce simtim. Universul ne ajuta in alegerile noastre tot mereu, dar acum, mai mult ca niciodata, ne creeaza scena pe care sa fim actorii principali. Acum, imi pare ca gasim mai usor solutii care sa ne usureze munca si sa ne aduca implinirea visata. 

What should I do?

Am citit, v-am povestit, dar cum pun asta in practica.. Dumnezeu stie. In 12 martie, recunosc ca ma simteam la rascruce, in vant si multa ceata, desi spuneam cuiva cu ceva zile inainte  ca, de ceva vreme, m-am priceput sa aleg drumul pe care-mi place sa merg. Intuitiv am facut cateva alegeri care mi-au adus multa bucurie, dar barierele pe care mi le-am pus de multe ori, au revenit in fata-mi. Am crescut cu bariere si cu frana mereu trasa, dar nu sunt singura. Era un model „la moda”, era tiparul in care eram „turnati”. Cu toate modelele si tiparele de atunci, am fost mereu o persoana vesela si am trait fiecare zi cu bucurie si iubire. Nu-mi pasa de moda lor ori de tiparele in care eram incadrati. Ma simteam si eram o rebela, fericita sa traiasca fiecare clipa cu patos. De cativa ani, simt cum barierele s-au intors. Am uitat sa zbor fara teama si frica, am uitat fericirea aceea sincera si curata, fara de pata, alaturi de care ma-nsoteam clipa de clipa. M-am tranformat aidoma parintilor mei, desi m-am zbatut si ma mai zbat inca, uneori reusind sa evadez, sa arunc barierele cat mai departe. Dar tot mereu s-au intors. Mi-ar placea sa va spun acum ca din acest moment sunt Ingrid cea libera, fara frici, plina de curaj. Dar DA, uneori sunt libera si fara frici, iar atunci sunt Eu, cea adevarata, atunci ma iubesc si iubesc tot ce-i in jur. De iubit n-am incetat sa iubesc vreodata, dar am mai avut cateva scapari legate de iubirea de propria-mi persoana. Ma bucur sa observ ca inaintarea in varsta m-a ajutat sa ma cunosc mai bine si sa ma iubesc mai mult. Iar daca unii se plang de problemele de vedere, eu trebuie sa recunosc ca „vad” mai bine cu fiecare zi ce trece. Iar iubirea, iubirea-mi este calauza si motorul vietii pentru ca dintotdeauna am trait ca sa iubesc si sa fiu iubita. Iar aici vorbesc de iubirea adevarata pentru tot si toate.  

 Daca-mi pun intrebari acum, in acest moment, astazi, in frumoasa zi de duminica cand toti sarbatoresc ziua Sfantului Gheorghe,  pot spune ca ma iubesc din tot sufletul! Il iubesc pe Dumnezeu, imi iubesc sotul, fetitele, mama, sora si intreaga-mi familie mica si mare, deopotriva. Imi iubesc vecinii care sunt buni si respectuosi, prietenii, iar prietenele si mai mult  🙂 ,  cunostintele si colegii, imi iubesc animalutele, plantele si pasarile ce-mi tranziteaza curtea 🙂 , iubesc viata si tot ce tine de ea si, ca de fiecare data, ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot pentru ca datorita lui mi se intampla minunea asta.

Recunosc ca acest articol a fost scris in doua transe: o zi cu nori, urmata de una cu soare 🙂 . Dar cum totul se rezolva cu iubire, norii au disparut si-au lasat locul soarelui si zambetelor curate. 

Reclame