Ce scriam eu pe 21 martie si-am uitat sa postez 🙂 🙂 🙂 

Cred ca mi-am dat seama, intr-o buna dimineata, adica azi, ce inseamna sa ma impac cu mine. In acea clipa am simtit ca traiesc in prezent si am vazut ce bine e! Chiar e bine! Simt ca stiu cum sa le fac pe toate pentru ca le vad cu adevarat mai bine. Trecutul este trecut, iar viitorul sta sa vina. Asa ca.. de ce sa ma agit? Cel mai bine este sa ma apuc de treaba! Sa traiesc! Asa cum pot, cu bune si rele, dar mai ales cu bune pentru ca pe acestea le aleg. Daca nu ma mai supara trecutul  si asta pentru ca invat sa ma impac cu el clipa de clipa, pot sa “simt” prezentul si sa visez frumos la viitor sau mai bine sa-l construiesc in prezent 🙂 . De ce sa visez la vacanta de vara, cand pot sa fiu fericita si primavara?  Ei bine, poate ca nu doream sa sune chiar asa, ci voiam sa sublinez importanta de a trai in prezent, nu altundeva. 

Dar ce te faci cand tu esti bine, impacata cu tine, apoi  vine X sa-ti perturbe linistea? La inceput mi-am spus ca Dumnezeu ma testeaza, ca vrea sa vada cat si daca rezist, apoi sa ma observe cum gestionez problema. Am respirat adanc o data, apoi inca o data si tot asa pana cand am reusit sa ma detasez de  trairile si avalansa  plina de rautati a persoanei  care-mi „darama” frumoasa-mi dimineata. De fapt, dimineata mi-am incropit-o eu frumoasa, pentru ca atunci cand ai copii si ei nu sunt tocmai in cea mai buna forma pentru ca virusii „tropaie si dau tarcoale”, nu e tocmai simplu sa zambesti. Dar am vrut sa ma impac cu situatia, oricum altceva nu aveam de facut, apoi sa o gestionez cum puteam mai bine. Si-am gestionat-o bine, cica, pana m-am intalnit cu al doilea factor perturbator. Na’, ca doar traiesc in prezent si trebuie sa-mi ocup si eu timpul cu ceva 🙂 🙂 . Dar nu m-am lasat.. am incercat sa tin piept rautatilor, sa explic de ce si cum vad eu situatiunea si dai si lupta neicusorule…  Dar vai, vorbele-mi erau de prisos, treceau pe langa X ca apa pe langa penele ratustelor pe care cu drag le-am admirat in weekend. Nu stiu de ce mi-a venit comparatia asta, dar e atat de frumos afara, ziua e insorita, totul in jur inverzeste, iar eu trebuie sa stau si sa ascult cum se lamenteaza o persoana suparata pe viata? Nicidecum. Tocmai azi cand mi-am spus ca prezentul trebuie trait cat mai frumos cu putinta. E clar ca arma mea impotriva railor si relelor va fi intotdeauna umorul si propria-mi minte plina de gandurile bune. Suna oarecum natang, naiv si ridicol pentru omul elevat si puternic al zilelor noastre, business-man(woman)-ul/a zilelor noastre care le stie pe toate si crede ca s-a nascut intelept, ca-i exemplar unic si plezneste de desteptaciune. Eu sunt doar o fiinta umila care se bucura doar pentru ca poate striga Evrika. Asa ca.. EvriKa sau Evrica sau e frica, Dumnezeu cu mila si doar el stie. Incerc sa traiesc prezentul si sa fiu impacata cu mine. Nu stiu cat si daca reusesc, poate ca m-apuca iar si-ncep sa ma lamentez ca e soare si e frumos afara, doar ca sa ma plang si eu de ceva, apoi sa devin persoana Y. Dar azi ma-ncapatanez sa fiu eu, Ingrid, am nume si mai e si frumos, sic, Ingrid cea impacata cu ea. Oare cat o tine minunea, doar Dumnezeu stie. Dar de-mi iese, veti simti din randurile-mi pline de iubire si bucurie pe care le voi scrie pentru mine, apoi pentru voi, cei ce binevoiti sa le cititi.

Cu drag,

Ingrid cea prezenta si impacata cu ea 🙂 🙂 🙂

 

Reclame