De dimineata am intrat pe unul dintre blogurile pe care le urmaresc si-mi plac, altfel nu-mi pierdeam timpul cu el, si uite ce-am gasit : https://www.siblondelegandesc.ro/2017/10/09/prin-ce-trece-o-blonda-cand-schimba-4-case-5-ani-concurs/ . Articolul asta mi-a dat acel impuls de care aveam nevoie ca sa ma reapuc de scris, asa ca timp de vreo ora am scris, am ras, mi-am amintit si iar am scris cate ceva despre cum m-am mutat eu si a mea familie in cateva locuri deosebite. Plus ca in copilarie eram si eu blonda, una naturala, una bucata blonda cu ochi albastri, o Ingrid Cosanzeana 🙂 .

Cred ca prima casa a fost cea a bunicii mele, o minune de casa boiereasca enorma, cu camere inalte si mari, cu ferestre uriase si un beci in care-mi era frica sa cobor pentru ca aveam impresia ca voi ajunge-n infern. Atunci nu stiam ce-i ala infern, cum nu stiu nici astazi decat din carti si “oleaca” de la babele  care nu s-au zgarcit sa-mi azvarle-n urechi hidosenii infricosatoare care sa-mi urateasca gandurile,  dar banuiam eu ca locul aduce cu ceva rau situat in burdihanul intunecos, umed si infiorator al pamantului, cu miros de varza murata si castraveti . Desi beciul ma-nfiora, casa imi dadea o stare de bine si-mi sublinia ideea ca sunt o mica printesa care locuieste intr-un castel mare, frumos si luminos. Cum pe atunci moda era sa stai la bloc, ai mei au facut pasul urmator sarind direct intr-un apartament inghesuit cu trei camere, modern nevoie mare, dar miiiic si incomod, de-ncapea tot intr-o camera de-a bunicii. Dar cum era la moda si noi eram niste “moderni”, am facut-o si pe asta: am plecat din “palatul” luminos inconjurat de o curte enorma plina de pomi si flori si am ajuns intr-un bloc modern cu doua scari, ambele avand amprenta la sol mai mica decat casa bunicii T. Dar ce mai conteaza ..cu moda nu te joci. Apoi e frumos atunci cand sunt multi copii, miroase peste tot a varza murata, de fapt miroase a tot ce vrei cand vrei si cand nu vrei, plus ca e galagie, iar galagia inseamna libertate. Ce s-o mai lungesc, locul era nasol: mic, zgomotos, mirositor, dar avea multi copii, iar eu eram copil si-mi placea. Mai tarziu, tata si-a dat seama ca e aiurea sa traiesti ca gandacii si cu gandacii si ne-am mutat in alta parte, intr-un apartament mai spatios si luminos. Despartirea de cel mizer a fost dureroasa, eu sarutand si imbratisand peretii, melodrama ce aducea  a film indian, dar durerea din sufletu-mi de copil era mare 🙂 .

Plimbarile mele  nu s-au oprit aici pentru ca abia ce-am crescut si-am plecat la facultate, ceea ce a inseamnat doua gazde in Militari, in blocuri infinit mai nasoale decat blocul mizer al copilariei mele. Aici colegii mei de apartament erau sobolanii care ocupau baia si ghena, dar mai rau decat sobolanii erau gazdele, femei in varsta carora li se potriveste mai degraba titulatura de “Babe” pentru ca erau mai urate si mai rele decat vrajitoarea din Hansel si Gretel. Ca sa nu fiu nevoita sa apelez la un exorcist, mi-am convins parintii sa ma mute la camin, unde era raiul pe pamant, desi baia era la capat de culoar, iar femeia de serviciu “se facea ca face curat”. Dar ce mai conteaza, era liniste si pace, nici o vrajitoare prin preajma, asa ca eram fericita. In anii de facultate am schimbat doar trei sau patru camine, locuri in care m-am simtit bine si foarte bine, desi nu erau nici pe departe stralucitoare, dar eram libera si asta-mi convenea de minune. Pe culoare miroase a tot ce vrei, exact ca-n blocul mizer al copilariei mele sau poate ca mult mai urat, dar ca in copilarie.. nu-mi pasa. Eram fericita. Am terminat facultatea si m-am mutat intr-o garsoniera. Pot sa va spun ca pentru mine era cea mai tare garsoniera din univers: fereastra enorma care acoperea intreg peretele si parchetul vechi scartaitor, imi aminteau de casa bunicii in varianta scurta, impachetata si inghesuita, dar aerul…avea macar aerul. Nu vreau sa vorbesc de rau baia miniscula si  bucataria care era si hol din blocul care aducea a camin pentru ca era un bloc de garsoniere,  dar simt parca si acum multitudinea de mirosuri care ne inconjurau si ne imbratisau zi de zi, clipa de clipa. Vreti sa va povestesc si de vecina curioasa care gasea mereu motive sa ne intre in casa, sa ne guste mancarea sau sa ma intrebe daca eu eram cea pe care o vazuse la tv? Cam prea mult. Cu toate astea, m-am simtit bine in garsoniera mica pe care am aranjat-o cu drag, unde am fost fericita si impacata cu mine, unde am avut parte de cele mai tari petreceri. Ultima a fost cea de dupa nunta, fain, nu-i asa?

Oameni buni, pana m-am mutat in casa in care stau astazi, m-am cam plimbat cu valizele-n spinare si simplu n-a fost, dar acum apreciez si mai mult ce mi-a dat Dumnezeu si stiu sa spun multumesc din tot sufletul. Am schimbat eu casele de-a lungul anilor, dar si ele m-au schimbat pe mine. Important este c-am fost fericita si am ramas asa. Daca atunci eram fericita pentru ca asa m-a facut Dumnezeu, acum vreau sa fiu fericita pentru ca asta este alegerea mea si mi se pare normal sa continui ce-a facut el asa de frumos.

Anunțuri