In urma cu vreo doua- trei saptamani, Facebook-ul mi-a „servit”  cateva fotografii care mi-au inseninat ziua.. erau fotografii  facute in micile mele escape din timpul verii. Una dintre ele a primit multe aprecieri de la prieteni si cunoscuti, like-uri si comentarii magulitoare pentru mine. Cand cineva mi-a scris ca asta-i fotografie de profil, mi-am spus ca n-ar fi rau s-o folosesc pentru blog, chiar daca pana acum nu-mi doream sa fac legatura clara dintre cele scrise si a mea persoana. N-am dorit popularizarea blogului, nu l-am distribuit pe Facebook, Instagram ori Pinterest, lasandu-l in voia vantului on-line care, sincer, n-a prea batut 🙂 . Asa ca, daca l-a citit cineva, bravo lui, daca nu, asta e. Oricum l-am scris pentru mine din nevoia de exercitiu, pentru a nu-mi pierde mana, cum se spune si tot pentru mine postez si acum.

IMG_8300.JPG

 

IMG_8407.JPG

IMG_8408.JPG

Cu trecerea timpului, n-am mai simtit nevoia sa fiu fotografiata, poate si pentru ca am preferat sa fiu eu fotograful tot mereu, dar vara asta a fost altceva. Pentru prima oara dupa 13 ani am „evadat” impreuna cu al meu sot lasand fetele cu bunica. Aproape ca nu mai stiam cum sa ma port fara fetele mele in apropiere. Le cautam. Le sunam destul de des. Eram stangace si incompleta. Libertatea asta numai a libertate nu arata, dar momentul merita imortalizat. Uite asa m-am ales si eu cu vreo cateva fotografii, multe dintre ele ramase prizoniere in aparatul de fotografiat pe care l-am primit cadou de ziua mea. L-am dorit asa de mult si, totusi, l-am folosit atat de putin. Cele cateva fotografii din telefon au reusit sa vada lumina zilei, iar eu am primit comentarii cu complimente care mi-au mers la suflet. Nu sunt amatoare de selfie-uri, nu apar in prea multe fotografii, dupa cum abia v-am spus, dar ma simt minunat atunci cand cineva imi daruieste cu atata larghete un compliment. 

Cat de usor un simplu compliment mi-a adus o fotografie de profil 🙂 🙂  si Ingrid nu mai este o Ingrid oarecare, ci Eu. Desi timpul nu sta in loc si nu iarta pe nimeni, cred ca merit sa ma bucur de mine la orice varsta si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru cea care sunt astazi, nu cea de ieri. Asa ma bucur de prezent cat pot mai mult si mai bine, iar de mai primesc vreun comentariu pozitiv,  spun multumesc, zambesc si o iau de la capat.