• Home
  • who am i
  • Articles
  • contact

Ingrid My Life

Ingrid My Life

Arhive lunare: Noiembrie 2017

Liniște și relaxare în .. saboți de lemn

21 Marți Noi 2017

Posted by Ingrid in Ingrid's Stories

≈ Scrie un comentariu

Când vreau ceva mult de tot, simt cum se aliniază planetele pentru a-mi răspunde la nevoie. Așa s-a întâmplat și la început de noiembrie când, împreună cu al meu soț, am „fugit” de-acasă. Simplu. Nici n-am crezut că poate fi atât de ușor și de plăcut. Pe fete le-am lăsat în grija bunicii și ..  „zboară, puiule, zboară” taman la Amsterdam.  Am tot discutat despre „evadarea din rutină” alături de prietenele mele, la cafea, apoi s-a întâmplat minunea. Vedeți voi, exact ca-n „Secretul” Rhondei Byrne: întâi alegi gândul, faci afirmația, vizualizezi și.. gata!  Cartea asta am citit-o în urmă cu muuuulți ani. Să-și fi făcut acum efectul 🙂 ? Hi.hi.hi.. îmi râd astăzi în barbă gândindu-mă la ce ușor a fost. Vorba aia: dacă vrei, poți. Nu-ți trebuie cărți pentru a-ți împlini visele, ci doar dorința de a trăi cu adevărat în prezent, de a nu te gândi la ce a fost, nici la ce va veni, ci doar la ce faci acum. 

IMG_0187.JPG

 Mare lucru n-am făcut noi în capitală Olandei, dar ne-am simțit bine.  Ne-am plimbat căscând gura în dreapta și-n stânga, am râs mult de tot, exact ca-n vremurile bune când eram tineri, fericiți și fără griji. Ei bine, tineri suntem încă.  Fericiți doar noi ne putem face. Iar fără griji suntem doar atunci când realizăm că nu are rost să ne îngrijoram aiurea pentru că nu realizăm nimic în felul acesta. 

IMG_0351.JPG

IMG_0190.JPG

 Știți ce-am mai făcut? Ne-am cazat într-un hotel ca o fortăreață, cu camere înalte și ferestre enorme străjuite de statui impresionante. Ne-am plimbat noaptea cu barca pe canale, atunci când luminile străluceau minunat. Am băut bere la terase mici și cochete de pe marginea canalului înfășurați în pături roșii pufoase. Am descoperit fabrici de bere, impresionante pentru mine, deși nu-s băutoarea licorii, cu o atmosferă pur și simplu fantastică. Am mâncat în vechi restaurante olandeze în care străinii lipseau cu desăvârșire, noi fiind „păsări rare” și, probabil, ciudate 🙂 . Am văzut muzeu lângă muzeu, cei care-au fost acolo știu asta, olandezii făcând câte un muzeu pentru orice, la fiecare pas. Dar și noi am spus „pas” de astă dată. Nu faceți ca noi, desigur, dar pentru muzee vom programa o altă ieșire alături de drăgălașele noastre fiice. Ne-am plimbat prin orașul vechi privind casele cu ferestre mari și flori minunate, frumos rânduite pe margini de canal, cu poduri multe-multe și bărci ticsite de turiști, cu bicicliști de care trebuia să te ferești la orice pas și cu mașini puține. Acestea din urmă stăteau frumos rânduite în parcări civilizate, la o aruncătură de băț de bărci mari transformate în case plutitoare. Am străbătut părți bune din vechiul oraș, unde mă simțeam exact ca într-un cartier al artiștilor: ferestrele mari fără draperii sau perdele păreau toate galerii de artă, deși doar câteva erau galerii cu adevărat. În mintea-mi de artist, cum îmi place să spun și să cred, derula un film în care „gustam” din viața aceea de artist la Amsterdam. În filmul meu, locuiam într-o casă pe apă sau la margine de apă, o casă cu ferestre enorme, mai ales fereastra atelierului meu, în care candelabrul mare și opulent se clătina ușor deasupra tablourilor colorate și vesele ce umpleau toți pereții. Ultima pânză stătea cuminte pe șevalet alături de o paletă încă udă de culoare, reprezentând o femeie tânără încă, cu părul arămiu și ochii albaștri, toată un zâmbet. Cred că ghiciți cine era femeia cea zâmbăreață, așa e? Nu știu dacă visul meu o să prindă viață într-o bună zi, dar mi-a plăcut să-l am, să-l văd și să cred în el atunci și-mi place să scriu despre el, acum. 

IMG_0279.JPG

 Nu mi-am cumpărat saboți de lemn la Amsterdam, dar mi-am luat o haină galbenă-puișor din blană ecologică. Poate că vouă nu vă spune nimic nici haina nici culoarea ei, dar pentru mine ea înseamnă că sunt vie, puternică și încrezătoare în mine. Ea este biletul meu spre libertatea de a fi fericită și fără griji, încrezătoare în mine și-n puterile mele. Fiecare are acasă o haină galbenă, o eșarfa verde sau sau un pantof roșu, pașaportul pentru o lume în care noi facem regulile și ne trăim propria viață, nu a altuia.

IMG_0321.JPG

Reclame

Relaxare cu prietenele

21 Marți Noi 2017

Posted by Ingrid in Ingrid's Stories

≈ 2 comentarii

Bei o cafea cu prietenele? Foarte bine! Savurează cafeaua, simte momentul, fii acolo și numai acolo, lasă copiii, mama, soțul și vezi-ți de clipele acelea faine de relaxare. Parcă te simți mai bine acum, așa este? Momentele în care ai fost conectată la prezent, cu mintea la „aici și acum” te-au încărcat cu energie bună pentru întreaga zi. Nu mai contau facturile, temele copiilor, traficul, vremea urâtă, pentru că vremea ta a fost perfectă la cafea.

IMG_0037.JPG

IMG_0464.JPG

IMG_0443.JPG

Asta fac și eu în fiecare săptămână, de doi ani încoace, alături de alte mămici. Cele două întâlniri pe săptămâna mi-au încărcat bateriile de fiecare dată, înfrumusețându-mi viața. Rețetă este simplă și eficace: se iau patru-cinci mămici pentru 90 de minute și se „închid” într-o cafenea „tare” sau un restaurant de „top”, apoi minunea se produce. Am glumit cu „tare” și „top”, important este ca mamele să aibă timp doar pentru ele și să vorbească câte-n lună și-n stele. La mine a funcționat 🙂 🙂 🙂 . Mâine este miercuri și ne întâlnim din nou. Abia aștept! 

 

Ce-ar fi dacă i-aș binecuvânta pe cei ce-mi greșesc?

21 Marți Noi 2017

Posted by Ingrid in Fara categorie, Ingrid's Stories

≈ Scrie un comentariu

Cu ceva timp în urmă am citit un articol pe Facebook despre binecuvântare. Cred că întreaga zi m-am gândit numai la articol și la mine, la binecuvântările mele. La început m-am simțit încântată pentru că eram familiarizată cu subiectul, măgulită oarecum de importanța gestului ce mie-mi pare firesc și normal, apoi mi-am spus că pot face mai mult pentru mine și pentru ceilalți. Sunt o persoană care-și binecuvântează copiii, familia, mâncarea, chiar și apa sau ceaiul, uneori și cafeaua, deși de cele mai multe ori o beau într-un loc public și cei din jur mă privesc făcând semnul crucii peste cafea. Ei bine, binecuvântarea înseamnă mult mai mult.

IMG_9363.JPG

Ce-ar fi dacă în fiecare zi i-aș binecuvânta și pe cei care-mi greșesc, mă supără sau  folosesc cuvinte injurioase la adresa mea? Cam această era ideea pe care am „primit-o” . Păi .. ce-ar fi? Ar fi ceva de genu’: un nene mă înjură în trafic,  eu îi zâmbesc sincer și, deși nu-mi place  purtarea lui, îi doresc din suflet să fie binecuvântat de Dumnezeu în tot ce face. Corect. În loc de „boule” spus scrâșnind din dinți, îi trimit gânduri bune, apoi un zâmbet sincer care,  la început probabil că seamănă cu o grimasă, dar în timp se transformă în cel mai frumos, sincer și nevinovat zâmbet din lume, asemănător zâmbetului de copil. Buuuun. Până aici totul e ușor și pare simplu, dar în lume, în luuuume, atunci mi se mai pare ușor? Zilnic conduc. Sunt o mămica-șofer, adică un șofer cu grad înalt, zic, pentru că zi de zi am cele mai prețioase și dragi persoane din lume în mașina mea: copiii mei. Cei ce sunt părinți, cred că știu ce spun, ceilalți se poate să înțeleagă, dar să priceapă mai altfel. Nu-i bai! Adevărul este că mămica-șofer este un altfel de șofer. Mai este și tăticul-șofer, dar el este mai relaxat pentru că doarme bine noaptea și, exceptând  orele petrecute la serviciu în care apare stresul, este zen. Nu cred că trebuie să insist aici despre ce face fiecare în parte, ce vreau să spun este faptul că mămica-șofer este multi-tasking chiar și la volan.

IMG_9419.JPG

Cu părul vâlvoi de grijă că-mi întârzie puiul la școală și cu gândul la ce-a mâncat și dac-a mâncat corect,  dacă are pachetul și apa în ghiozdan, plus cărțile cu caietele aferente și temele făcute, mă îndrept către școală. Este una dintre primele zile de școală din acest an. Deși am plecat la 07:28, stradă este plină. Abia reușesc să-mi întorc mașina în fața casei, pentru că mă așteaptă altele trei sau patru mașini pe fiecare parte a străzii, o stradă dintre case, mică și înghesuita, dar intens circulată de când s-a reparat. Mă strecor pe străduțele din cartier, trec liniștită pe străzile unde am prioritate, deși înjurată de cei ce doreau să treacă ei primii și ajung la bulevard, unde.. surpriză.. nu funcționează semaforul. Avalanșa de mașini și șoferi care-și cer drepturile mă face să intru în panică. Cu ceva agitație, reușesc să trec și mă încadrez cu drepturi depline pe bulevardul ticsit deja de mașini. De acum am iar prioritate până în apropierea școlii, unde trec datorită unui pieton care ține mașinile la respect. Parcă mi-a auzit gândurile. Mă strecor iarăși și ajung la școală, unde nu găsesc loc de parcare și dau tură după tură. Nimic. Într-un final, epuizată și transpirată ca la maraton, deși mașina a alergat pentru mine, zăresc un loc în fața unei case și-mi amintesc că acolo nu stă nimeni, așa că parchez în poartă și, deși casa e goală, pun în parbriz numărul meu de telefon pentru orice eventualitate, că… nu se stie niciodata.       Cam așa arată fiecare dimineață la mine, la noi 😉 . Prânzul este puțin mai încărcat pentru că am de dus un copil și de luat altul, fiecare la distanță de o oră, apoi vine seara, vin opționalele și alte treburi. Va dați seama câți nervi am strâns de-a lungul acelor zile? 

 Cum mi-am propus să fiu calmă și să binecuvântez în loc să-mi judec semenii, atunci când nervii începeau să tropăie 🙂 , îi binecuvântam pe cei din trafic și pe toți cei din jur. Nu cred c-a fost doar autosugestia și oricum nu asta contează, ci contează că Eu m-am liniștit și toate au început să funcționeze normal: șoferii circulau regulamentar, oamenii se purtau frumos și zâmbeau, adică viața își urma cursul firesc.

IMG_9410.JPG

Astăzi, de câte ori simt că lucrurile nu merg, știu că o binecuvântare este mereu binevenită. 

Categorii

  • Beauty Culture
  • Fara categorie
  • Ingrid TV
  • Ingrid's Cooking
  • Ingrid's Stories
  • Turist in orasul meu..

Articole recente

  • Flick flak :)
  • Eu.. ghiocel :)
  • E ziua ta, femeie!
  • Invizibilitatea se tratează :)
  • E primăvară.. curață zăpada și zâmbește-i soarelui, poate vine :)

Comentarii recente

Ingrid pe Sunt principal in viata m…
Ingrid pe Împarte fericire și tristețea…
Ingrid pe Invizibilitatea se tratează…
Ingrid pe Invizibilitatea se tratează…
o femeie pe Invizibilitatea se tratează…

Social

  • Vezi profilul aaa pe Facebook
  • Vezi profilul aaa pe Twitter
  • Vezi profilul aaa pe Instagram
  • Vezi profilul aaa pe Pinterest
  • Vezi profilul aaa pe LinkedIn
  • Vezi profilul aaa pe GitHub
  • Vezi profilul aaa pe YouTube
  • Vezi profilul aaa pe Vimeo

facebook

facebook

Arhive

  • Martie 2018
  • Februarie 2018
  • Ianuarie 2018
  • Noiembrie 2017
  • Octombrie 2017
  • Septembrie 2017
  • Iunie 2017
  • Mai 2017
  • Aprilie 2017
  • Februarie 2017
  • Ianuarie 2017
  • Decembrie 2016
  • Noiembrie 2016
  • Octombrie 2016
  • Septembrie 2016
  • August 2016
  • Iulie 2016
  • Iunie 2016
  • Mai 2016
  • Aprilie 2016
  • Martie 2016
  • Februarie 2016

titlu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Anulează