Cu ceva timp în urmă am citit un articol pe Facebook despre binecuvântare. Cred că întreaga zi m-am gândit numai la articol și la mine, la binecuvântările mele. La început m-am simțit încântată pentru că eram familiarizată cu subiectul, măgulită oarecum de importanța gestului ce mie-mi pare firesc și normal, apoi mi-am spus că pot face mai mult pentru mine și pentru ceilalți. Sunt o persoană care-și binecuvântează copiii, familia, mâncarea, chiar și apa sau ceaiul, uneori și cafeaua, deși de cele mai multe ori o beau într-un loc public și cei din jur mă privesc făcând semnul crucii peste cafea. Ei bine, binecuvântarea înseamnă mult mai mult.

IMG_9363.JPG

Ce-ar fi dacă în fiecare zi i-aș binecuvânta și pe cei care-mi greșesc, mă supără sau  folosesc cuvinte injurioase la adresa mea? Cam această era ideea pe care am „primit-o” . Păi .. ce-ar fi? Ar fi ceva de genu’: un nene mă înjură în trafic,  eu îi zâmbesc sincer și, deși nu-mi place  purtarea lui, îi doresc din suflet să fie binecuvântat de Dumnezeu în tot ce face. Corect. În loc de „boule” spus scrâșnind din dinți, îi trimit gânduri bune, apoi un zâmbet sincer care,  la început probabil că seamănă cu o grimasă, dar în timp se transformă în cel mai frumos, sincer și nevinovat zâmbet din lume, asemănător zâmbetului de copil. Buuuun. Până aici totul e ușor și pare simplu, dar în lume, în luuuume, atunci mi se mai pare ușor? Zilnic conduc. Sunt o mămica-șofer, adică un șofer cu grad înalt, zic, pentru că zi de zi am cele mai prețioase și dragi persoane din lume în mașina mea: copiii mei. Cei ce sunt părinți, cred că știu ce spun, ceilalți se poate să înțeleagă, dar să priceapă mai altfel. Nu-i bai! Adevărul este că mămica-șofer este un altfel de șofer. Mai este și tăticul-șofer, dar el este mai relaxat pentru că doarme bine noaptea și, exceptând  orele petrecute la serviciu în care apare stresul, este zen. Nu cred că trebuie să insist aici despre ce face fiecare în parte, ce vreau să spun este faptul că mămica-șofer este multi-tasking chiar și la volan.

IMG_9419.JPG

Cu părul vâlvoi de grijă că-mi întârzie puiul la școală și cu gândul la ce-a mâncat și dac-a mâncat corect,  dacă are pachetul și apa în ghiozdan, plus cărțile cu caietele aferente și temele făcute, mă îndrept către școală. Este una dintre primele zile de școală din acest an. Deși am plecat la 07:28, stradă este plină. Abia reușesc să-mi întorc mașina în fața casei, pentru că mă așteaptă altele trei sau patru mașini pe fiecare parte a străzii, o stradă dintre case, mică și înghesuita, dar intens circulată de când s-a reparat. Mă strecor pe străduțele din cartier, trec liniștită pe străzile unde am prioritate, deși înjurată de cei ce doreau să treacă ei primii și ajung la bulevard, unde.. surpriză.. nu funcționează semaforul. Avalanșa de mașini și șoferi care-și cer drepturile mă face să intru în panică. Cu ceva agitație, reușesc să trec și mă încadrez cu drepturi depline pe bulevardul ticsit deja de mașini. De acum am iar prioritate până în apropierea școlii, unde trec datorită unui pieton care ține mașinile la respect. Parcă mi-a auzit gândurile. Mă strecor iarăși și ajung la școală, unde nu găsesc loc de parcare și dau tură după tură. Nimic. Într-un final, epuizată și transpirată ca la maraton, deși mașina a alergat pentru mine, zăresc un loc în fața unei case și-mi amintesc că acolo nu stă nimeni, așa că parchez în poartă și, deși casa e goală, pun în parbriz numărul meu de telefon pentru orice eventualitate, că… nu se stie niciodata.       Cam așa arată fiecare dimineață la mine, la noi 😉 . Prânzul este puțin mai încărcat pentru că am de dus un copil și de luat altul, fiecare la distanță de o oră, apoi vine seara, vin opționalele și alte treburi. Va dați seama câți nervi am strâns de-a lungul acelor zile? 

 Cum mi-am propus să fiu calmă și să binecuvântez în loc să-mi judec semenii, atunci când nervii începeau să tropăie 🙂 , îi binecuvântam pe cei din trafic și pe toți cei din jur. Nu cred c-a fost doar autosugestia și oricum nu asta contează, ci contează că Eu m-am liniștit și toate au început să funcționeze normal: șoferii circulau regulamentar, oamenii se purtau frumos și zâmbeau, adică viața își urma cursul firesc.

IMG_9410.JPG

Astăzi, de câte ori simt că lucrurile nu merg, știu că o binecuvântare este mereu binevenită. 

Reclame