Ei, ce să-i faci, unii se „trezesc” mai târziu, procesează în ritm de vacanță și-și dau seama că au intrat în alt an abia pe 6 ianuarie 🙂 . Stați liniștiți,  nu este cazul meu. La trecerea dintre ani știam ce se-ntâmplă 🙂 cu mine și cu toți, mă bucuram, țopăiam și-i sărutam pe toți cei din jurul meu, pe ai mei mai cu dragoste, dar asta-i normal și mereu va fi normalul meu. N-am uitat de blog, de scris, de mine niciodată, dar am făcut exact ce simțeam că am de făcut: am citit mai mult, am scris de mână destul de mult, am avut grijă de mine. Interesant este că am ajuns să fiu persoana cea mai importantă din viața mea, fără a uita de copii și soț, dar punându-mă pe mine la locul potrivit.  

IMG_1099.JPG

Am realizat că atunci când îți acorzi atenție, toți ceilalți îți urmează exemplul. Mă bucur de ce-am reușit să fac cu mine și cu viața mea și simt că schița pe care o trasam înainte stângaci și nesigur, are tușe groase și clare. Desenul și întregul meu tablou al existenței a prins contur și strălucește ca un soare. Să mergi prin viață  impovărat de gânduri și nevoi e doar un fel de-a spune că trăiești. Am aflat, deși credeam că știu, că „a trăi” nu înseamnă „a supraviețui”, ci a te trezi fericit și bucuros că începe o nouă zi sau că soarele îți bate-n geam. Exact ca în copilărie, mă bucură fiecare clipă pe care o trăiesc conștient. În acest moment, bat în tastatura calculatorului meu care, deși „obosit”, „zâmbește” alături de mine, încântat de atenția pe care i-o acord. Mă uit în jur, îmi privesc biroul pe care l-am părăsit pentru o lungă perioadă, și simt că era momentul să mă-ntorc. 

Bună dimineața soare, bună dimineața 2018! M-am trezit și-mi place cum mă simt. 

Anunțuri