În urmă cu vreo două săptămâni am citit pe Facebook postarea unei prietene dragi sufletului meu: „Urgent, vând tristețe/cumpăr fericire”. I-am răspuns fără să mă gândesc prea mult: „împarte fericire și tristețea pleacă”. Răspunsul meu a fugit, practic, folosindu-se de propria-mi mână, ascultătoare. A fost reacția sufletului meu la strigăt.

Recipientele cu ajutorul cărora mezina noastră împarte fericirea 🙂 . Desenul ei aduce culoare și  încântare în viața noastră  

 Tot ce scriu, scriu pentru mine. Tot ce fac, fac pentru mine. Îmi place să împart cu ceilalți ce știu și ce fac pentru că plăcerea este mult mai mare. În copilărie, împărțeam cu sora mea absolut tot, chiar și ultima bomboană pe care o tăiam frumos în două, apoi ne bucuram împreună de ea pentru că era mult mai gustoasă așa. Fericirea era mare. Împărțeam fericire și nici nu putea fi vorba de tristețe. Copiii știu mai bine cum să fie fericiți, apoi știu să simtă prezentul, știu să iubească și știu să râdă. Asta vreau și eu, asta vrea copilul din mine ajuns adult doar la suprafață 🙂 . Vreau să râd mereu, să fiu fericită și să împart fericirea cu cei din jur. Așa alung eu tristețea. Asta vreau să fac și poate că nu sunt cel mai bun exemplu, dar așa fac eu. Pentru că eu vreau cu toată ființa mea o viață frumoasă, lungă, ușoară și de calitate.

 

Reclame