În această noapte temperaturile vor ajunge la -16 grade și câinele meu Max nu se lasă adus în casă. Două nopți l-am păcălit, astăzi nu mai merge. Cred că știe mai bine decât mine ce-i trebuie și, cu siguranță, locul lui este în cușca din curte și nu sub masa din bucătărie.

                Mâine, calendarul spune că este prima zi de primăvară, care-i ditamai ziua de iarnă și nu tocmai ușoară. Stau cu inima strânsă gândindu-mă la lățosul meu cum stă zgribulit în cușcă, la Gushi și Nacho care se cuibăresc în paiele proaspete pe care cu generozitate le-am îndesat în cușca-coteț 🙂 . În copilărie dormeam cu câinele-n pat, care se așeza la picioare, alteori îmi învelea capul ca o căciulă flocoasă. Mereu am avut un animăluț în jur și dragostea lui mi-a făcut bine pentru că așa funcționez eu perfect: iubită. De când îl am pe Max nu mai am grădină, adică nu mai am nici ghiocei care să-mi spună că sosește primăvara. Sincer, cred că i-a ronțăit anul trecut 🙂 . Nu mai am flori decât în ghivece aranjate la fereastă ori pe balcon, dar câinele-mi zburdă fericit. Iubește florile și-s sigură că i-au plăcut ghioceii, tufele de hortensii, lalelele și irișii. Au scăpat doar trandafirii care s-au cățărat deasupra magaziei vecinei bucurându-se de soare și libertate.

 În 15 minute pășim în primăvară și-mi tremură câinele-n cușcă, frate! Postez și fug să-mi aerisesc camera, doar câteva minute ca să nu îngheț de la aerul de primăvară 🙂 . O primăvară minunată!

Reclame