Cum „m-am trezit” eu pe 20 martie 🙂

Vreau să cred că m-am trezit și sunt conștientă de mine acum, nu ieri sau mâine.. pentru că ieri a trecut, iar mâine va fi. Eu sunt conștientă acum pentru ca mâine să vină iar și iar, tot mai mult și mai bine. De ce să aștept să mă simt bine mâine, să fac ceva pentru mine „mai încolo” sau să-mi ofer atenție atunci „când voi avea timp”? Cred că pot să-mi ofer timp să respir adânc în acest moment, să simt cum aerul îmi pătrunde-n plămâni trezindu-mi fiecare bucățică din mine. Unu.. doi.. trei..  patru.. cinci sau mai mult de atât. De fapt, atât cât vreau și simt că este necesar pentru mine. Dacă respirația conștientă mă readuce în propria-mi viață, atunci respirație conștientă să fie… Merit să-mi trăiesc viața și să mă bucur de ea, apoi să fac lucruri importante și interesante pentru mine și ceilalți.

„Primăvara are haină nouă și groasă”, îmi spunea fiica mea cea mică dis-de-dimineață. Chiar așa.. primăvară are haină nouă și chiar de nu-mi vine să sar de bucurie, n-am cum să nu observ ce frumos ninge și cât de curat pare totul acum. Albul zăpezii vine să șteargă urâtul din noi și să ne trezească la realitate sau nu. Ca și noi uneori, natura nu are puterea s-o ia de la capăt și tot trage de timp. Mai plânge un pic în somn, apoi îngheață tot dorind să facă curățenie.  Preferă să-și tragă o plapumă albă peste ochi și să doarmă. Eu am ales să nu mai dorm și să nu mai trag de timp. Eu cred că mă trezesc cu fiecare clipă ce trece și-o simt cum trece pentru că o trăiesc, cu fiecare carte citită ori curs la care accept conștient și cu drag să particip. Iar azi, aici și acum mă bucur că sunt, iubesc să exist și să simt conștient tot ce se întâmplă cu mine.   

Reclame