Etichete

, ,

 Eu sunt ceea sunt .. acum și aici, sunt un cumul din ce-am făcut, am simțit, am vorbit, am învățat și practicat. Eu sunt ceea ce sunt, ce vreau și ce pot.

 Sunt o femeie care iubește să fie femeie. Îmi place ce și cum sunt. Mă iubesc și mă accept astfel și scriu asta nu doar așa.. mecanic, ca pe o afirmație pe care „trebuie” s-o spun pentru că așa am auzit că e bine.  Nu „trebuie” să fac nimic. Mă felicit pentru că am reușit să mă iubesc și să mă plac. Ca toate femeile am avut complexe, pe care astăzi le numesc „alintări”, asta pentru că mă alint, uneori. Puterea obișnuiței, după cum îi spune numele,  scoate capul câteodată. Eu nu mă lupt și nici nu concurez. Pot doar să-mi doresc ceva, să vreau acel ceva și să mă văd încântată de mine că am reușit să-l dobânbesc. Fac asta mereu pentru că sunt conștientă de clipa aceasta, de momentul în care sunt eu aici și acum. E drept că m-au ajutat enorm cursurile Niculinei Gheorghiță, trainer de dezvoltare personală și spirituală, chimist și psiholog, terapeut Bowen și un om minunat,  dar știți vorba aia: Dumnezeu dă, dar nu bagă și-n traistă”. Nu e mândrie în ce scriu acum, ci încredere, multă încredere în mine și în puterile mele. Tot ce face un om, singur le face, cu dorință și măcar un strop de voință. Impulsul ei a fost și este important pentru mine. Tot ce am citit și vizionat ani de-a rândul s-a împletit atât de frumos cu invățăturile ei și modul în care m-a motivat și îndrumat pe drumul regăsirii puterii interioare. Cred că mă cunosc mai bine în acest moment, că mă iubesc cu adevărat și sunt conștientă de tot ce se întâmplă cu mine, cu noi 🙂 .

 Această fotografie nu este o reclamă. Am primit minunea aceasta de buchet de la soțul meu. Cine l-a realizat nu a contat, inițial, pentru mine. Acum vreau să le spun un „Mulțumesc” sincer și cu drag, pentru că și datorită lor am simțit cum plutesc de încantare.

Sunt soție și mamă și-mi place mult asta. Îmi place cum sună, și-mi place s-o repet iar și iar. Am ales conștient această postură minunată exact atunci când am simțit. La mine „DA-ul” a fost rostit clar și sincer, cu iubire. Cam așa m-am și născut, cu drag de oameni și frumos, îndrăgostită de lumea din jurul meu. Am avut și perioade de repaus în care .. am iubit, dar mai puțin și nu pe toată lumea. Acum vreau să refac golul și să iubesc cu pasiune tot: pe mine, pe El, pe Ele, pe Voi. Vreau să simt cu toată ființa că toți suntem Unul. Deocamdată cred asta, creierul  îmbrățișează a mea credință, iar sufletul meu o știe. Simt că mai e ceva.. și, deocamdată, nu înțeleg ceva-ul ăla.

 Până atunci când voi afla, știu că eu sunt cartea pe care o citesc, muzica pe care o ascult, cuvintele pe care le gândesc și vorba pe care o rostesc. Eu sunt ceea ce scriu și pictez, sunt ce admir și aprob, ce fac și propun. Eu sunt felul în care reacționez. Sunt toate și mai mult de atât. Sunt așa de multe încât nici eu nu știu, doar sufletul meu. Știu că, dacă un singur om a putut să înfăptuiască ceva măreț și eu pot, doar să vreau. Acum contează să vreau și să merg mai departe..

 

Reclame