Recunosc că am avut o vacanță lungă care m-a schimbat mult. De fapt nu cred că e corect să folosesc acest cuvânt minunat pentru a defini o perioadă neplăcută din viața mea. Mai degrabă a fost o pauză. Viața și-a întrerupt cursul firesc și frumos pentru a mă agăța undeva.. în afara timpului, acolo unde nimeni nu vrea să ajungă. Cine a spus că Iadul este pe pământ, cred că a avut dreptate. Omul își poate face asta, acum știu.  Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot și toate, chiar și pentru această experiență. Toate întâmplările bune și mai puțin bune m-au ajutat să reflectez asupra mea și a lucrurilor pe care le am de realizat. Departe de a fi Cioran, m-am plimbat pe culmile disperării în neștire, înfricoșată și speriată peste măsură până când mi-am amintit că Puterea este în mine și nu am de ce s-o dau altcuiva. M-am scuturat de temeri întocmai ca un cal sălbatic ce nu se vrea în căpăstru, libertatea de a fi EL fiindu-i cel mai drag lucru. Mi-am dat seama că e minunat să mă iubesc așa cum sunt în orice moment, momentul de față fiind cel mai important, și să caut ce mă poate ajuta că să fiu EU. Iubirea-mi era cea mai la îndemână și-atunci mi-am tot spus-o zi și noapte.  Apoi am luat-o cu calm, răsfoindu-mi viața ca pe o carte. M-am ascultat și-am ascultat tot ce se-ntâmplă-n jur. M-am retras la adăpostul copacilor primitori și-am stat cuminte ascultându-i. Am vrut să mă bucur de liniște, apoi de foșnetul pădurii, de susurul apei și de cântecul păsărilor, de sporovăitul naturii și de concertele ei. Toate mi-au spus că viața e minunată și e o plăcere s-o simt cu întreaga-mi ființă, s-o gust și s-o trăiesc cu iubire și nesaț. Așa mi-am dat seama că iubesc atât de multe..  Iubesc să aud, iubesc să văd, iubesc să simt, iubesc tot, chiar și pe omul de pe stradă ce nu-mi vorbește cuviincios, pentru că pot să-l văd și să-l aud. Iubesc să fiu Eu tot mereu și iubesc să trăiesc cum îmi place. Am ales să nu lupt în van, ca să nu atrag alte lupte și am ales să trăiesc fără frică. Nu m-ar fi ajutat la nimic. Mi-am ascultat gândurile, alegându-le pe cele potrivite. Scrum le-am făcut pe cele ce nu-mi erau de folos și m-am ridicat iar și iar întocmai ca pasărea Phoenix. Simplu n-a fost, dar am vrut să mă ridic și asta am făcut. M-am simțit puternică. Asta simt și acum.  Aveam și am susținere de la Dumnezeu și de la cei dragi,  apoi m-au ajutat  gândurile bune ale unor persoane minunate cărora le mulțumesc. 

Omul trebuie să-și aleagă și nu să-și accepte destinul” – Paulo Coelho

 „Doamne, ia toate fricile mele, toate gândurile urâte, toate spaimele mele și du-le departe, apoi fă’ tu ce crezi că e mai bine pentru mine”. Asta am spus în momentele dificile, asta plus multe afirmații minunate care mi-au luminat drumul și mi-au readus încrederea în mine și în forțele mele. Mi-am dat seama că sunt singura în măsură să ia deciziile potrivite pentru a mea persoană și că merit viața minunată pe care mi-o doresc. În ce măsură am reușit, văd pe parcurs. Acum mă bucur că m-am regăsit și-mi place. Iubesc acest moment, apoi trec mai departe. Realizez cu fiecare clipă că am puterea de a-mi contrui și crea o viață așa cum vreau, fără a lasa puterea altcuiva.

 A crea înseamnă a plăsmui, a născoci, a inventa, a face să apară din nimic, printr-un act de voință divină, ceva. Asta scrie în DEX. Ei bine, asta fac: îmi creionez viața cum doresc, îmi creez propriul univers, aleg ce vreau să se întâmple cu mine și, credeți-mă, vreau să-mi fie bine. Puterea este în mine și simt asta. Cei din jur mă iubesc și mă susțin, Dumnezeu mă luminează, restul depinde doar de mine și încrederea pe care mi-o acord. Iar după cum scria Paulo Coelho, „omul trebuie să-și aleagă și nu să-și accepte destinul”. Eu am ales..

 

Reclame